Scara infinitului

La Munchen, o scara care te urca si coboara nicaieri.

Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

Un parfum rar de lux virtual:

Evolutia Modei si Dior in 1948

In revista Life din 1948 un lung articol de moda era dedicat succesului lui Christian Dior si amanuntele mai putin cunoscute de public din spatele cortinei New Look. Dar in acelasi timp printr-o suita de 4 imagini ne prezinta ceea ce moda a fost din totdeauna. O idee geniala pe podium materializata intr-o tinuta de lux la preturi mari vinduta in magazine de lux, preluata succesiv de alti producatori din sistem, copiata, simplificata si in final lansata in strada la preturi obscen de mici. Nimic nu s-a schimbat de atunci cu exceptia timpului de reactie. Cateva nume fac moda azi si un puhoi de designeri si companii de pe tot mapamondul preiau ideile (uneori si le atribuie denumindu-se creativi) si le comercializeaza unui public avid de nou.

Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

Un parfum rar de lux virtual:

Doctoratul in moda? Gluma sau realitate

Cu mai multe luni in urma expuneam o serie de opinii legate de oportunitatea si legitimitatea actuala a unui doctorat de moda in Romania in contextul in care scoala a devenit mai mult o gluma trista.
Acum o saptamana a avut loc un eveniment in Timisoara care reaprinde pentru mine acest subiect controversat. Cristina Lazar, designer timisorean si prezent in trecut la saptamana modei de la Iasi, si-a prezentat colectia de doctorat cu o tema Art Nouveau coordonata de Rodica Vartaciu, un cunoscut si apreciat om de cultura din Banat.
Vazand imaginile din aceasta colectie de doctorat pe care le plasez in contextul celorlalte colectii recente vazute in România dar si al notiunii de doctorat, câteva intrebari se impun. Privind show-ul (urmariti si partea video), dincolo de absenta sau prezenta vreunei calitati ma intreb:
- cum ar trebui sa arate o colectie de licenta, una de master si una de doctorat?
- cum ar trebui sa arate o colectie intr-un cadru universitar de cercetare vizuala si una din mediul comercial?
- cum ar trebui sa arate o tema de doctorat (pe durata a 3 ani de zile) in contextul modei care se schimba cu o viteza uluitoare, si mai ales al tendintelor generale?
- cine ar putea sa conduca o tema de doctorat in moda?

Este foarte greu sa critic ceea ce se vede in imagini. Scos din contextul universitar este o colectie decenta pentru un oras provincial in care ceasul modei s-a oprit demult. Pus in contextul temei Art Nouveau nu pot decat sa zambesc. De 20 de ani aceasta tema (cu sau fara Klimt) era un fel de must have al facultatilor de moda desi in 1997 John Galliano a dat o lectie admirabila dupa care te intrebi daca mai are vreun sens sa abordezi subiectul.
Dar cazul Cristinei Lazar ne aduce in fata unei probleme mult mai grave decat calitatea unei colectii de moda. Designerul este in acelasi timp cadru didactic la UVT sectia moda din Timisoara iar pentru a putea sa-si continue activitatea didactica are nevoie de aceasta hartie numita doctorat. Aceasta absurditate a invatamantului romanesc de moda autosuficient face ca nume precum Doina Levintza, Ovidiu Buta sau Karl Lagerfeld (mai grav pentru ca are doar bacul) sa nu poata preda la ilustrele focare de moda, actualmente fabrici de someri.
Cred ca data viitoare cand o voi intalni pe Irina Schrotter va trebui sa-i spun domna doctor si nu pentru ca e medic. In timp ce o persoana a construit un mic imperiu si a ajutat tinerii designeri / studentii de moda pe care i-a urcat pe podium la Iasi, centrele universitare din RO acorda titluri bizare. In acelasi timp, cei care studiau la moda au manifestat din totdeauna o reactie adversa la cei care nu aveau o diploma fashion. Timpul insa a aratat ca Moda nu face diferenta iar facultatile de moda din România au demonstrat de ce sunt in stare. Doctoratul prezentat la Timisoara e doar un mic exemplu al unui univers in afara Modei care a ajuns prea usor pe podium si in presa.

Imagini si video pe agenda.

Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

Un parfum rar de lux virtual:

Adio fite in Romania? se sparge balonul aurit al luxului?

Criza economica aduce cu ea si o revenire la realitate din mirajul iluzoriu al luxului in Romania. Ceea ce era aspirational devine mass market pentru a nu falimenta. V-am dat cateva exemple din moda, reviste sau fenomenul Avon.
Acum vine randul cluburilor de fitze. Nu stiu in trecut cat era realitatea si cat era mitul fitelor intrucat romanilor le place sa exagereze si sa creada in legende.
Catalin Botezatu face o declaratie oarecum ... socanta povestind despre Bamboo in EVZ:
„Am desfiinţat mitul şampaniilor scumpe. Noi nu avem intrare plătită decât la evenimente mari, la concerte cu artişti din străinătate. Nu există preţ de rezervare pentru o masă sau consumaţie obligatorie. Mergem pe ideea de a atrage masele, pentru că este un club mare, nu de fiţe. De astă-vară am exclus intrarea cu bilet”
Clientii mai putini fericiti financiari sunt doriti de cluburi intr-o trezire in prag de iarna la realitatea dura a visteriei goale.
Moare luxul in Romania? Nici vorba, mai degraba asistam la o polarizare foarte mare a populatiei si o redefinire a afacerilor intr-un context mult mai competitiv, poate mai "controlat" financiar si probabil la finele acelui Eldorado romanesc. Probabil peste un an ceea ce prezentam anul trecut in GQ sub titlul "extreme luxury" va deveni o realitate in RO. Unii se joaca de-a luxul dar timpul le asterne pe toate. Multi pleaca la razboi cu zorzoane aurite, putini sunt cei invingatori.

Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

Un parfum rar de lux virtual:

Parfumuri Jamie Oliver?

Atunci cand esti extrem de cunoscut si ti-ai cedat numele unei companii prin licenta ajungi sa vinzi orice. Altfel spus sa-ti apara numele pe o groaza de produse de neimaginat pentru ceea ce faci, adesea fara sa ai o legatura directa, dar care pot genera sume importante. Asa este marketingul azi iar unii mai sunt inca impresionati de aceasta masina de bani fara a se gandi ca de fapt cumpara produse adesea generice care au doar o eticheta in plus.
Jamie Oliver are mai nou o linie de parfumuri si produse de corp iar Jurnalul National, care "vinde" acum marca bucatarului prin foiletonul care face mai interesant ziarul, i-a dedicat un articol elogios. Lasand la o parte publicitatea mascata devenita moneda curenta azi, ideea unui parfum Jamie Oliver mi se pare profund bizara dar dovada absoluta si pertinenta a marketingului de azi.
Daca ai pregatit o masa copioasa dupa o reteta buna a lui Jamie Oliver si ai avut nesansa ca parul / hainele sa se pastreze miresmele gatite, acum te poti parfuma cu ... parfumul bucatarului.
Fragrance de Fromage, Apa de patrunjel, Esenta de ceapa, Parfum de Peste? acestea au fost primele idei care mi-au venit in minte cand am citit stirea. Cele doua universuri (bucataria si parfumurile) nu sunt insa incompatibile iar Serge Lutens ne-a aratat deja cum savoarea Orientului poate fi transpusa in miresme mirifice. Dar intre demersul unui creator si cel al unei licente care aplica strict un nume pe flacon e o prapastie uriasa la fel cum ea exista intre mirosurile "de mirosit" din bucatarie si cele "de purtat" in alcov.
Articolul din Jurnalul are o fraza cheie extrem de pertinenta:
"Nu e o noutate pentru nimeni faptul că Jamie Oliver nu e un simplu bucătar, ci un brand. Atât de puternic încât, cel puţin teoretic, îşi poate permite să promoveze orice."
Dar oare cat de mult mai dorim branduri si cat avem nevoie de creatori autentici? Nimic mai jos decat a te transforma intr-un brand, intr-un SRL care doar vinde nu si creeaza (idei, emotii, produse minunate).
Aici insa sta diferenta majora intre marketingul american si cel francez. Pierre Hermé, LeNôtre sau alte somitati din bucataria franceza nu se limiteaza doar la oala insa modul in care este transpusa ideea in alte universuri (vezi colaborarile cu designeri) pastreaza intact spiritul fara a da senzatia ca totul se rezuma la business.
Jurnalul National imi da senzatia de ceva timp ca singura modalitate pentru a vinde secretele din bucataria politicii in care nimeni nu mai crede este sa vinda bucataria lui Jamie Oliver in foiletoane. Una cu mirosuri pestilentiale iar alta cu miresmele speciale ale unei bucatarii inovante insa amestecul celor doua nu se distila in parfum suav.

Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

Un parfum rar de lux virtual:

Strategii Avon si vremuri de criza

Imaginea prezentata face parte din catalogul Avon din 1933, anii grei care au urmat criza economica din SUA. In acea perioada Avon (numele e din 1937) cunoaste un succes nesperat de mare prin strategia de a aduce un venit suplimentar femeilor transformandu-le in ambasadoare ale marcii. Situatia financiara a femeilor din acea epoca era mult diferita fata de cea de azi dar si strategia adoptata era cu totul noua si convingatoare. Cataloagele de produse, in cel mai pur stil american, erau un fel de biblii bogate in texte care te indoctrineaza, atat de diferite de strategia actuala a pretului mic.

Ce s-a intimplat peste 70 de ani intr-o situatie economica similara, dar o piata a cosmeticelor cu totul diferita?

In Bucuresti in aceasta toamna troneaza bannere imense cu Avon. Revista ELLE este "sponsorizata" de Avon pentru a merge la Paris si a prezenta saptamana modei 2010 iar inserturile din reviste s-au inmultit (in alte tari nici nu exista acest gen de publicitate). Reclamele sugereaza un univers de lux accesibil - vizual dar si olfactiv (reproduceri de miros). Româncele au saracit excesiv iar parfumurile / cosmeticele cumparate arata care este de fapt situatia reala a acestei industrii.

Avon care in anii 30 le dadea libertate femeilor aducandu-le bani in plus (si implicit libertate) este azi compania care in Romania le ofera iluzia luxului intr-un sistem similar cu Zara / H&M. Reclamele si asocierile cu evenimente de prestigiu fac ca aceasta tranzitie (de la universul luxului la realitatea parfumului ieftin mass market) sa fie mai usoara.

Treptat si perceptiile romanilor se schimba. Pentru unii, revista Elle si altele care s-au oferit sectorului mass market, vor cunoaste un declin de imagine. Visul se spulbera treptat intru banalizare. Pentru altii, numele de Avon asociat cu promotii, parfumuri ieftine, uneori prea "inspirate", castiga in prestigiu iar achizitionarea unui produs din catalog nu va mai fi perceputa ca un compromis (nu am bani de Creed deci iau Avon).

Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

Un parfum rar de lux virtual:

Cosmetica vegetala - mit sau realitate?

Marketingul este arta de a minti spunand adevarul, sfidand orice urma de logica si spunand oamenilor ceea ce doresc sa auda. Industria cosmetica este unul dintre cele mai bune exemple pentru a vedea cum arta de a vinde, comunica sau crea produse nu are nicio legatura cu regulile elementare de bun simt insa genereaza miliarde. Anul acesta Yves Rocher este in plin proces de rebranding iar noul slogan este "YR créateur de la cosmétique végétale", magazinele si ambalajele se schimba tot asa cum si McDonald's isi schimba in Franta restaurantele si reclamele (mai verzi, mai umane, mai "naturale", mai "aerate"). Suntem in plina era Greenwashing.
In Romania femeile au citit prea mult Formula As si freamata de fiecare data cand pe un produs se mentioneaza natural / vegetal sau orice alt sinonim.
Care este insa adevarul in cazul produselor cosmetice? Unde se opreste realitatea si unde incepe mitul? Aceasta puternica invazie a marketingului este preponderenta in sectorul produselor de fata si corp. Femeile cad victima foarte usor iar companiile care nu au ceva verde / cuvantul natural / mentiunea unui extract vegetal raman in coada vinzarilor.
Logica ne spune ca un ingredient poate fi:
- natural de origine minerala
- natural de origine vegetala
- natural de origine animala
- sintetic care reproduce un ingredient natural sau e un derivat al acestuia
- sintetic fara corespondent in natura (adica artificial)
Marketingul de succes are cateva reguli extrem de simple. Una se bazeaza pe exploatarea fricii si prostiei oamenilor. Frica de trecerea timpului (moarte) si frica de nou / artificial sunt fundamentale in cosmetica.
Proportiile reale ale tipurilor de ingrediente dintr-o formula este o poveste iar proportia indusa (perceputa de client) este cu totul altceva. Astfel, marcile mizeaza in general pe doua pârghii - inducerea in mod subtil ca ultima categorie (artificialul) domina in "celelalte" produse si ca tot ce e artficial este prin definitie rau iar tot ce e natural si prezent in produsul pus la vanzare e bun.
Cum majoritatea populatiei a fost corigenta la chimie, acid octadecenoic, acid oleic, ulei de masline si omega 9 starnesc reactii diferite desi se refera cam la acelasi lucru (acidul oleic este un acid de tip omega 9 prezent majoritar in uleiul de masline, pina la 80%). Acidul dodecanoic suna infiorator si da fiori naturistelor desi el este acidul gras principal din uleiul de cocos (cca 50%) iar femeile se dau in vant dupa el.
Schimba numele, profita de prostia, incultura si frica oamenilor si vei avea o afacere de succes. Expresia "apa naturala" suna bine desi nimeni nu se gandeste ca "apa artificiala" exista poate doar in experimentele de fizica atomica si nimeni nu o produce industrial.
Produsele minerale folosite in cosmetice (creme, lotiuni, etc) sunt putine la numar: apa (ingredientul majoritar in toate produsele), "uleiuri" minerale (gen parafina, vaselina, chiar si anumite ceruri), saruri minerale (majoritar pigmenti in cazul fardurilor) si alte ingrediente uzuale (sare, borax, etc).
Produsele animale cele mai folosite in trecut erau lanolina (oaie), spermacetti (balena) si ceara de albine. Alte grasimi animale sau extracte cu proprietati active nu se mai folosesc de multi ani. Eliminarea lor s-a produs nu din ratiuni "ecologiste" ci datorita riscului de contaminare aparut odata cu diversele epidemii (gen sindromul vacii nebune) intrucat materia prima era funizata de abatoare.
Produsele vegetale au fost traditional folosite in cosmetice si au reprezentat din totdeauna centrul atentiei. Faptul ca azi unele marci revendica "naturalul vegetal" e un fel de a reinventa roata. Aceste ingrediente intra fie ca element de baza al formulei determinand textura (uleiurile de maslin, migdal, jojoba si o intreaga paleta de acizi grasi) sau ca ingredient activ cu proprietati specifice folosit in cantitate mica (extractele botanice si aici avem sute de exemple).
Ingredientele pe care in mod logica ar pica blamul (cele artificiale) sunt exact cele care in creme / lotiuni au fost mereu folosite in cantitate mai mica. Pentru a modifica textura /aspectul sau tipul produsului cosmetic (gel, emulsie, etc), pentru a conserva sau chiar pentru proprietati specifice de ingredient activ. Marketingul ne face insa sa credem ca produsele cosmetice scumpe pentru fata au fost pina la momentul lansarii produsului X 100% sintetice iar noua crema promovata vine in ajutorul femeilor.
Istoric si tehnic, aceasta este minciuna care le este vârata cu succes femeilor pe gat si care pare a nu da gres niciodata.
Situatia este cu totul alta la produsele de par (sampoane, fixativ, lac, spuma, gel, vopsele), la cele de spalat (gel dusuri), cosmetica decorativa (lacuri de unghii, mascara, intr-o masura mai mica rujurile) unde sinteticele predomina - de la agentii tensioactivi, cu proprietati detergente, la polimeri si tot ce face ca frumusetea sa arate ca in reclamele modificate in Photoshop. Nimic rau in asta.
Produselor naturale sunt pura ideologie si de aceea nu sunt un partizan al lor. E uimitor sa vezi cum o femeie care zilnic se invaluie in sintetice si siliconi prin produsele de par si machiaj cade apoi prada marketingului cremelor care ii va vinde un produs mai scump care oricum contine multe ingrediente naturale si vegetale.
Cine insa mai are timp de logica atunci cand esti cuprins de frica in fata oglinzii?

La intrebarea "cosmeticele naturale sunt mai bune?" va raspund prin "mai bune decat ce?" Nu exista pe piata creme si lotiuni de fata 100% sintetice iar o judecata de genul "80% natural e mai bun ca 70% natural" este culmea prostiei. Din fericire insa prostia vinde foarte mult si gratie ei se construiesc marile averi. (nu discut aici cazul produselor bio care e alt sector de piata).
Daca va ghidati dupa o filosofie naturala si eco primul lucru pe care ar trebui sa-l faceti ar fi eliminarea detergentului, balsamului si a produselor de menaj din casa. Restul e doar marketing iar unii scriu natural cu litere mai mari.

Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

Un parfum rar de lux virtual:

Crema de melci - frumusete de odinioara

Preparatele cosmetice de altadata regasite in retetarele de dinainte de secolul al XIX-lea sunt adesea un amestec savant de cunoastere si superstitii prin care remediile se asociaza cu alchimia. Traditia cosmetica a preparatelor de intinerire este invaluita in aura miturilor. Dar secolul nostru pozitivist a inceput sa redescopere produse de odinioara si sa le cerceteze. Cosmetica se hraneste din etnobotanica, din plante de leac sau tratamente vechi transpuse in produse foarte moderne asa cum e cazul produselor amazoniene de leac pe care le-am prezentat recent pe FB.

Unul din produsele cosmetice in voga din secolul al XIX-lea a fost extractul de melc comercializat ca pomada sau apa. Crème de rose aux limaçons este un produs celebru Guerlain dar creatii similare se regasesc si in cataloagele altor case de parfumuri (ma gândesc la preparatul realizat de Fargeon pentru curtea Mariei Antoaneta). Intr-un manual practic de farmacie din 1795 am regasit o reteta pentru o "apa de melci" - Eau de Limaçons pe baza de lapte si melci proaspeti, folosita ca tonic/demachiant pentru proprietatile umectante si calmante (contra rosetii tenului). Pomada cu melci era preparata cu ceara de albine, ulei de migdale si apa de trandafiri. Mucilagiile din melc stau la baza altor preparate farmaceutice din secolul XVIII si XIX (unele mentionate in Enciclopedia Diderot) iar azi extractul de melc (sub forma de helicidina) sta la baza unui medicament contra tusei.

Secretia melcului, filtrata, concentrata si purificata este vanduta acum sub numele de Poly Helixan (ingredient cosmetic de laborator) si are proprietati de cicatrizare, regenerare, anti inflamatoare, potrivit in situatiile acneice dar si in cremele anti imbatrânire.

Am regasit absolut surprinzator aceasta curiozitate istorica intr-un produs românesc. O crema antirid produsa de Herbagen - Crema cu extract de melc. Este bogata in alantoina, proteine similare celor din pielea umana, vitamine A,C si E, alfahidroxiacizi, enzime, colagen si elastina.

In niciunul din punctele de vânzare pe care le-am vizitat nu exista tester sau esantioane. Din pacate nu va pot povesti despre calitatile cremei (exact aceeasi problema si la Clona - Dorin Negrau).

Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

Un parfum rar de lux virtual:

Vellutina - Tenul florentin si sapunul cel mai fin

Odinioara frumoasele se imbaiau in lapte pentru o piele suava si catifelata precum atingerea unei petale senzuale de trandafir rosu aprins. In picturile lui Titian albul dobandeste o erotica moliciune dar el ascunde un secret de frumusete.

Am preferat intodeauna sapunurile fine frantuzesti de la Roger & Gallet, Frédéric Malle sau Guerlain pentru textura excelenta armonizata cu un parfum desavarsit de un farmec desuet. Azi insa am incercat Vellutina de la Santa Maria Novella, un sapun conceput in traditia frumusetilor de altadata. Ambalat intr-o cutie verde cu inscrisurile de odinioara ale farmaciei florentine, sapunul se dezvaluie ca un secret de frumusete simpla si autentica. De un alb imaculat, acesta este preparat cu lapte fin iar atunci cand sub jetul de apa atinge mana devine un fel de spuma delicata care mangaie prin textura sa pielea. Nu face multa spuma, consistenta sa este fina imbinand senzatia sapunului cu cea a unei creme extrem de lejere. Dupa spalare pielea mea este extrem de moale, catifelata si mai alba. Pentru apa extrem de calcaroasa din Paris este solutia ideala pentru a readuce finetea (nu-mi plac cremele de maini).

Formula sapunului vegetal este complexa. Este o "crema di sapone", o armonie subtila intre proprietatile unui sapun si ale unei creme nongrase cu aspect perlat, totul intr-o textura onctuoasa, bogata dar totusi lejera. Baza de sapun este obtinuta din uleiul de palmier si cel de cocos. Lor li se adauga uleiurile de avocado, jojoba, si nalba cu efect emolient dar si ingrediente folosite in cremele usoare (glicerina, ceara de albine).

Parfumul foarte fin, tipic sapunurilor albe este o armonie clasica de trandafir-iasomie cu note pudrate si mosc, persistent pe piele. O senzatie de o infinita delicatete pentru o piele alintata de zefirul colinelor florentine unde plantele sunt transformate in elixire de frumusete.

foto: Titian - Venus din Urbino (c.1538)

Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

Un parfum rar de lux virtual:

Performing de costum

Luni, performing de costum in cadrul Zilelor Culturii Germane la ora 19.00 la Galeria Dalles.
"Gandit ca o manifestare artistica neconventionala si interdisciplinara, care reuneste studenti de la UNA, ce se pregatesc pentru design de costum, si studenti de la UNATC, actorie, evenimentul este coordonat de prof. Unda Popp, de la Departamentul de Moda al UNA, iar regia si miscarea scenica sunt semnate de prof. Costin Anghel - UNATC. Structurat in doua parti, prezinta mai intai un interesant performing de costum, iar partea a doua este rezervata unor tineri designeri: Razvan Vasilescu, cu colectia Mr. Ghenosse, si, respectiv, Sergiu Chihaia, cu Share your happiness. "
Detalii pe site-ul oficial.
Desi azi privesc cu un ochi critic ideea de performing, acest gen de spectacol realizat de UNA si Unda Popp, a reprezentat cea mai interesanta forma de simbioza intre arta, spectacol si moda la inceputul anilor 90. Intr-o perioada in care nu existau materiale, prezentari de moda si nici tirania tendintelor, acest gen de experiment concretizat in final intr-o teza de doctorat, a fost pentru o scurta perioada o contributie originala a scolii din Bucuresti.

Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

Un parfum rar de lux virtual:

Povestea unei pudre

Prin 1998-1999 in timpul unei vizite la Bucuresti descopeream intr-un anticariat de pe Magheru o cutie de pudra violet dar din pacate eram falit in ultima zi a sederii mele. Saptamana aceasta in acelasi loc regasesc cutia, uitata de lume si parca asteptandu-ma dupa 10 ani. A devenit a mea pentru o suma infima intr-un oras in care lumea se agata dupa iluzia luxului si este oarba in fata comorilor autentice.

Pudra in cauza apartinea unuia dintre cele mai vechi si fascinante parfumuri. Vera Violetta de Roger & Gallet creat in jurul anului 1892. Era primul parfum care folosea proaspat sintetizatele ionone, molecule cu mireasma suava de flori de violete si care au permis ilustrarea perfecta a acestui miros din natura. Parfumul a fost premiat la Expozitia Universala de la Paris iar micul sigiliu se afla in interiorul cutiei. Cutia din imagine a fost produsa inainte de 1914 si a rezistat excelent trecutului, parfumand odata una din frumusetiile locale. O cutie rara din universul delicat si suav Belle Epoque inmiresmata cu boarea desueta a unui trecut plutind pe aripile frumosului.

Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

Un parfum rar de lux virtual:

DE VINZARE! Moda in Romania

Intr-un peisaj mocirlos de noiembrie plouat cu psihoza unei pandemii, am aterizat intr-un Bucuresti mohorat cu o senzatie de cataclism regasita in universul modei, frumusetii sau arhitecturii. Intre Hilton si Ateneu se afla pe colt o cladire alba pe care troneaza triumfator un banner imens "de vinzare". Imobilul este ciuruit de gloantele tranzitiei, ferestrele de la etaj din saloanele ovale sunt sparte iar atmosfera locului aminteste de un oras evacuat in urma unei epidemii. Acesta este (a fost) Institutul de Moda din România sau IMOD, martor al tranzitiei si al prefacerilor din industria de confectii incepand cu anii 90. Sistemul a fost fisurat din toate directiile (de la vanatoarea rechinilor imobiliari, a pseudo investitorilor pina la propria incompetenta si neadaptare româneasca) si in final s-a surpat. Pe masura ce IMOD-ul si productia de moda a fabricilor din Romania erau cu mult in urma Modei, piata s-a imbogatit cu un numar impresionant de reviste care "faceau" tendintele. Acum 2 ani am avut un soc constatând titlurile care au aparut in tara. Concurenta si evolutia fireasca a avut un efect pozitiv. Azi exista persoane cu real talent si competenta in domeniu, de la stilisti la cei care scriu. Dar reversul aceastei invazii din publishing a diluat extrem de mult calitatea si continutul. Cu toti profesionistii din domeniu poti scoate maxim 3 reviste in Romania: una de femei, una de barbati si una online. Mai mult nu se poate si nici nu e nevoie decat daca scopul revistei e altul decat continutul. Competitia foarte mare coroborata cu efectele crizei si cu piata din RO, care nu este traditional consumatoare de moda in exces, a condus la cateva situatii bizare pe care le-am gasit in numerele din noiembrie. Compromisul s-a produs deja de multe luni cand revistele au devenit pachete cu "ajutoare" asemenea anilor 90. Slapi, esantion, poseta de plaja, spray, agrafe, tampoane, detergent, sampon, absolut orice poate fi pus in punga indiferent de publicul teoretic al revistei in cauza.
Revista TABU, una dintre cele mai originale, a devenit orfana luna trecuta.
Citesc revista TheOne din noiembrie si constat toate aceste absurditati generate de criza profunda. Acum câteva luni o ironizam spunând ca a devenit pliantul Louis Vuitton in Romania, fiind oarecum socat de transformarea unei reviste care imi era simpatica intr-un manual de lux. In noiembrie citesc "Avon va prezinta Paris Fashion Week". Ce poate fi mai jos si mai umilitor decat o marca de mass market cunoscuta prin "reproducerile" pe care le realizeaza dupa parfumurile de lux care devine amfitrion al celui mai celebrat eveniment al luxului european. In revista veti mai constata si o serie de reclame care nu au nicio legatura (nici grafic sau posibil target) cu imaginea pe care mi-am facut-o despre revista sau cu efortul creativ al pictorialelor de moda nu o data exceptionale.
Revista ELLE nu este departe de The One - intre cele doua diferentele sunt doar de layout. Devenita in ultimii ani un fel de Vogue romanesc avand calitati pe care nu i le pot nega, aceasta revista frantuzeasca debuteaza cu Avon si se termina cu Oriflame. Intre doua marci mass market de succes intr-o tara saraca in care femeile nu mai au bani de parfumuri autentice, se perinda iluzia luxului.
Doua reviste au venit la pachet cu doua mostre Versace (una neagra, una verde). Nu cred ca exista lovitura mai mare pentru cei de la fashion, care s-au straduit de atatia ani sa formeze un gust autentic al modei, decat sa vada pe munca lor meduza manelista.
In altele troneaza antiperspirantul sau o geanta mare si urata. La un centru comercial remarc ca revistele zac pe raft dupa ce persoanele "interesate" s-au servit exclusiv din oferta. Versace s-a dus, revista a ramas "violata". Cadoul nu mai este o bonificatie ci insasi ratiunea pentru care se "serveste" moda. Mai scapa o vedeta fumata pe coperta si ai meniul complet al revistelor din RO.
Asa cum o intreaga generatie de fete din cartierele de blocuri visau la Vuitton dar nu isi permiteau decat variantele fake din China, tot asa a ajuns si sistemul din Romania. O prapastie enorma intre aspiratie si realitate in care nu imi permit sa critic pe nimeni. Este un compromis dezastruos care abia incepe insa asta e realitatea.
Asa cum in urma cu multi ani criticam OTV dar modelul s-a raspandit pretudindeni ca o ciuma, tot asa se va intimpla in moda. Din pacate, toti care se ghideaza dupa "asa vrea clientul, asa decide piata" au o soarta similara iar 20 de ani de moda in Romania ne permit o analiza la rece a esecurilor multor nume.
Intr-o tara care se afunda in mlastina e nevoie de multa forta pentru a-ti lua zborul iar aceasta forta nu e doar cea creativa.

Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

Un parfum rar de lux virtual: